O familie din Cluj-Napoca, cel mai dezvoltat oraș al României, rămâne în situație de nădejde după ce a fost evacuată din locuința anterioară. De 16 ani, aceasta așteaptă alocarea unei locuințe sociale din partea autorităților locale, fără a primi o soluție definitivă. Cazul evidențiază disfuncționalitatea sistemului de locuințe sociale și incapacitatea instituțiilor de a gestiona efectele evacuărilor forțate.
Problema acestei familii reflectă o contradicție între statusul economic al județului Cluj și realitatea unei crize acute de locuire pentru categoriile vulnerabile. În pofida prosperității relative a regiunii, mecanismele de asistență socială rămân blocate într-o birocratieinerțială, expunând decalajul dintre dezvoltarea economică și capacitatea de răspuns social a administrației publice locale.
IHobbes spune:
Diagnostic: clivaj urban-rural mascheaza crisis de incluziune sociala in orase prospere; evacuari fara relogare = eroziune legitimitate autoritati locale; rizic mobilizare electorala pe tema drepturi sociale in zonele urbane de est; narrativ opozitional: state capacity failure in management locuire.