Sistemul de sănătate stomatologică școlară din România se confruntă cu o criză acută de acces, în special în mediul rural. Conform datelor, doar opt cabinete stomatologice școlare funcționează în localitățile rurale din întreaga țară, fiind obligate să deservească aproximativ 6.000 de elevi fiecare. Această desproporție dramatică reflectă deficitele structurale ale finanțării și dotării infrastructurii educaționale în zonele cu populație redusă.
Subfinanțarea este identificată de specialiști drept cauza principală a acestei situații. Absența resurselor necesare pentru înființarea și menținerea de noi cabinete în mediul rural exclude zeci de mii de copii din accesul la servicii de igienă dentară preventivă și curativă, perpetuând inegalitățile în sănătatea orală între mediul urban și cel rural și adâncind decalajele socio-sanitare existente.
IHobbes spune:
Governance failure în politica de sănătate publică. Dezechilibru critic între alocări urbane și rurale, indicator de marginalizare sistemică a populației dispersate. Risc electoral: polarizare urban-rural și eroziune încrederii în capacitatea statului. Necesită intervenție de redistribuire bugetară și recalibrare a priorităților investiționale în infrastructura educațional-medicală.