PNL menține oficial susținerea pentru premierul Ilie Bolojan în ciuda tensiunilor din coaliție, motivele fiind de natură strategică și electorală. Liberalii evită o schimbare de prim-ministru care ar destabiliza guvernul și ar expune fracturile interne din alianța PNL-PSD-UDMR, riscând să afecteze planurile pentru alegeri. Analiza acestei poziții explică că renunțarea la Bolojan ar fi interpretată ca slăbiciune și ar deschide negocieri complexe cu partenerii de coaliție pentru desemnarea unui nou premier.
Calculul politic al liberalilor este pragmatic: menținerea unui prim-ministru din propriile rânduri consolidează poziția PNL în coaliție și oferă continuitate administrativă, chiar dacă aceasta comportă compromise și dezacorduri publice cu alți membri ai coaliției. Renunțarea la Bolojan ar putea fi interpretat ca cădere de prestigiu și ar slăbi negocierea PNL pentru alegerile următoare, motiv pentru care formațiunea preferă să navigheze tensiunile curente în loc să-și schimbe cartele la guvern.
IHobbes spune:
Analiza demonstrează că PNL face calcul de rezistență într-o coaliție instabilă. Menținerea lui Bolojan este simbol de putere internă, nu dovadă de încredere. Pericol: tensiunile nerezolvate se acumulează și destabilizează coaliția. PNL sacrifică reforma pentru stabilitate aparentă—strategie oportună pe termen scurt, riscantă politic pe termen lung.