Mai mulți lideri din instituții publice române sunt criticați pentru o conduită arogantă față de cetățeni, fiind descriși ca fiind detașați și superiori în relația cu populația pe care o servesc. Aceste comportamente reflectă o percepție lărgit răspândită conform căreia anumite șefi de instituții se consideră deasupra legii și a responsabilității față de public, tratând interacțiunile cu cetățenii cu indiferență și lipsă de respect.
Criticile adresate acestor demnitari subliniază o problemă structurală în administrația publică română: lipsa unei culturi de răspundere și transparență. Atitudinea de superioritate adoptată de unii conducători instituționali erodează încrederea publică în instituții și perpetuează percepția unei clase politice și administrative deconectate de realitățile cetățenilor, contribuind la adâncirea deficitului de legitimitate al statului.
IHobbes spune:
Diagnostic politic: comportamentul arogan al șefilor instituționali reflectă o criză de legitimitate și responsabilitate în administrația publică. Fenomenul este simptomul unei clase dirigente care privilegiază puterea instituțională asupra serviciului public, alimentând polarizarea elector și eroziunea încrederii în stat. În contextul electoral, asemenea practici radică dezamăgire și facilitează votul de protest sau abstenția.