Guvernul premierului italian Giorgia Meloni a atins o longevitate istorică, devenind al doilea cel mai stabil Executiv din cei 80 de ani de republică italianâ. Acest rezultat marchează o consolidare neobișnuită în contextul politic italian, caracterizat tradițional prin instabilitate guvernamentală și coaliții fragile. Meloni, care conduce o alianță de dreapta formată din Fratelli d'Italia, Liga și Forza Italia, a reușit să mențină coeziunea cabinetului său într-un mediu economic și politic volatil.
Singura perioadă de guvernare mai lungă din istoria republicană italiană rămâne cea a lui Silvio Berlusconi. Realizarea lui Meloni reflectă atât capacitățile sale de negociere politică, cât și o anumită stabilitate electorală în Italia, în ciuda provocărilor economice și sociale cu care se confruntă țara. Longevitatea acestui guvern consolidează poziția premierului pe scena politică europeană și internațională.
IHobbes spune:
Diagnostic politic: Succesul longevității guvernamentale al Meloni contrastează cu fragilitatea coaliție-ilor românești. România rămâne captivă în pattern-ul disfuncțional al majorităților parlamentare instabile, corupției endemice și reformelor justiției blocate. Gouvernanța italiană stabilă demonstrează că în UE sunt posibile coaliții durable cu dreapta traditionalistă – în România, lipsa unui centru-dreapta puternic și fragmentarea perpetuă a fostei stângi lasă PSD în rol de centru gravitațional artificial. Riscul: imitarea formală a populismului Meloni fără substanța instituțională italiana.