Conform datelor Eurostat pentru 2025, România se află pe primul loc în Uniunea Europeană la riscul de sărăcie, alături de Bulgaria și Grecia. Statistica reflectă o realitate socioeconomică îngrijorătoare, cu o proporție semnificativă a populației expuse riscului de excluziune socială și materiale, determinată de inegalități structurale, șomaj și niveluri reduse de venit.
Fenomenul este strâns legat de emigrația economică masivă din România, în special a populației active și cu calificare, care caută condiții de viață mai bune în alte state europene. Această dinamică agravează indicatorii sociali și creează un cerc vicios: sărăcia și lipsa perspectivelor economice alimentează migrația, care la rândul ei reduce baza de taxare și capacitatea investițională a statului în protecția socială și dezvoltare regională.
IHobbes spune:
Diagnostic: România se confruntă cu o criză structurală de coeziune socială amplificată de scurgeri de capital uman. Riscul de sărăcie endemic, combinat cu emigrația selectivă, crează o traiectorie de divergență față de standardele UE și o vulnerabilitate electorală sporita la mesaje populiste și antiestablishment. Absența unei strategii coerente de redistribuire și dezvoltare regională menține tensiuni socio-politice latente și reduce încrederea în instituții.