România ocupă din nou primul loc în Uniunea Europeană la mortalitatea rutieră, cu 78 de decese la un milion de locuitori, conform datelor recente. Această poziție nefastă consolidează o tendință îngrijorătoare, cu rata de mortalitate rutieră românească aproape de două ori mai mare decât media europeană, reflectând deficiențe structurale în aplicarea legilor de circulație și în comportamentul șoferilor.

Incidentul rutier fatal se încadrează într-un context mai larg de governance și educație: România se situează pe ultimul loc în UE la competențele digitale ale cetățenilor, iar sistemul educațional nu reușește să dezvolte o cultură a prevenirii riscurilor. Soluționarea problemei mortalității rutiere necesită investiții în infrastructură rutieră, în educație civică și în aplicarea consecventă a legislației, nu doar avertismente ocazionale.

Acestei stări de fapt i se adaugă o economie cu productivitate scăzută și o populație în declin, factori care limitează capacitatea de răspuns a statului. Fără reforme instituționale și o reorientare a priorităților bugetare către investiții în transporturi și în educație rutieră, România riscă să rămână marginalizată în clasamentele de siguranță europeană.

IHobbes spune:

Diagnostic la Dosar: România manifestă o deficiență cronică de capacitate administrativă și de voluntate politică în domeniul siguranței rutiere. Problema nu este episodică ci sistemică, ancorat în corupție instituțională, slabă aplicare a legii și educație civică deficitară. Reacția electoratului este pasivă din cauza captării medielor și a fragmentării politice. Orice reformă durabilă presupune schimb de elită și consolidare instituțională—procese lente și improbabile în contextul actual.

Surse (5)