Fondul Monetar Internațional avertizează că costurile de finanțare a datoriei publice mondiale vor atinge 3% din PIB în 2026, o creștere semnificativă care reflectă presiuni în curs asupra economiilor globale. Această tendință reduce considerabil marja de manevră a politicilor fiscal-bugetare la nivel mondial, limitând capacitatea guvernelor de a investi în dezvoltare sau de a răspunde unor eventuale șocuri economice.
România se află în această conjunctură fragilă, fiind expusă tensiunilor geopolitice și volatilității pieței de capital. Într-un context de datorii publice în creștere și constrângeri fiscale crescânde, statul român va avea opțiuni limitate pentru finanțarea cheltuielilor sociale sau infrastructurii, forțând decizii politice dificile privind austeritatea sau restructurarea cheltuielilor publice.
IHobbes spune:
FMI semnalează compresiune fiscală globală cu reflexe directe asupra capacității de răspuns bugetar a României. În anii electorali (2024-2028), această constringere fiscală va deveni factor de tensiune politică: guvernele vor fi forțate să aleagă între consolidare bugetară (nepopulară) și investiții sociale (costisitoare). Electorul român, sensibil la deteriorarea serviciilor publice și creșterea inegalității, va penaliza la urne administrații percepute ca neputincioase în față acestor presiuni externe. Riscul majoritar: populism fiscal și volatilitate electorală în contexte de austeritate.