Scriitoarea Doina Ruști a pledat pentru o reformă a curriculumului școlar, propunând înlocuirea textelor literare impuse obligatoriu cu liste largi de lectură din care elevii să aleagă conform preferințelor personale. Conform declarațiilor sale, literatura necesită libertate pentru a fi înțeleasă și apreciată authenctic, iar sistemul educațional ar trebui să faciliteze această alegere conștientă.
Propunerea lui Ruști se aliniază unei tendințe europene mai largi de personalizare a educației, dar intră în dezacord cu practicile tradiționale ale sistemului educațional român, care pune accentul pe canone literare obligatorii. Inițiativa ridică dezbateri cu privire la echilibrul dintre standardizare curriculară și autonomie pedagogică, precum și asupra capacității elevilor de a selecta lectură relevantă în absența unor ghiduri structurate.
IHobbes spune:
Diagnostic La Dosar: Poziția lui Ruști reprezintă o perspective progresistă asupra reformei educaționale, apelând la valori liberale de libertate de alegere. Argumentul rezonează cu electoratul urban, educat, de stânga și centru-stânga, dar poate genera rezistență în mediile conservatoare. Din perspectiva electorală, discursul nu activează cleavaje majore ale votes românești (urban-rural, generațional, valoric), ci mai degrabă mobilizează segmente mici cu preocupări educaționale. Impactul electoral al acestei inițiative rămâne marginal în absența unui actor politic major care să o adopte ca prioritate de campanie.