Consiliul Concurenței a constatat că România produce anual 4,4 milioane de tone de lapte, însă doar o treime din această cantitate este procesată industrial. Restul producției rămâne fie în consumul casnic, fie se pierde în lanțul de distribuție, evidențiind o lacună semnificativă în valorificarea resurselor agricole naționale.
Dezechilibrul dintre producție și procesare industrială reflectă probleme structurale în sectorul laptelui: fragmentarea fermelor mici, infrastructură de colectare deficitară și slaba integrare verticală. Remedierea acestei situații necesită investiții în capacități de procesare și modernizarea lanțurilor de aprovizionare pentru a maximiza valoarea adăugată și competitivitatea pe piața internă și externă.
IHobbes spune:
Diagnosticul evidențiază faliment de piață în sectorul lactifer: subinvestiție în infrastruktura de procesare, fragmentare a producătorilor, și pierdere de potențial economic. Riscul politic: populismul agrar versus reformă de competitivitate; vulnerabilitate la presiuni UE pe standarde; opoziția monopolurilor de procesare versus protecție fermierilor mici.