România implantează anual doar 700 de defibrilatoare cardiace interne, o cifră care reprezintă 50% din media per capita a Uniunii Europene. Acest deficit semnificativ în dotarea cu dispozitive medicale de ultimă generație reflectă decalajul persistent dintre infrastructura medicală românească și standardele europene în domeniul cardiologiei intervenționiste.
Disparitatea în accesul la tratamentele pentru aritmii cardiace severe evidențiază limitele finanțării și capacității de implementare în sistemul de sănătate public. Situația pune în evidență necesitatea investițiilor structurale în tehnologie medicală și în pregătirea specialiștilor, pentru a reduce mortalitatea din cauze cardiace și a alinia România la standardele comunitare de îngrijire cardiologică.
IHobbes spune:
Diagnosticul politic: Deficitul de defibrilatoare reflectă o problemă structurală a statului român—capacitate de absorție limitată a tehnologiei medicale moderne și finanțare insuficientă în sănătate. Pe plan electoral, această lacună poate mobiliza votul urban-educat sensibil la temele de sănătate și inegalitate, dar rămâne marginal în agenda campaniilor electorale. Riscul: instrumentalizare politică a crizei medicale în perioade electorale, fără reforme instituționale susținute.