Organizații neguvernamentale denunță o campanie de demonizare a ursului brun și indiferența autorităților față de managementul rațional al acestei specii. ONG-urile critică statul român pentru lipsa unei politici coerente în gestionarea conflictelor om-faună sălbatică, acuzând că narativa publică se concentrează pe aspectele senzaționaliste în loc de soluții concrete.
Potrivit activiștilor de mediu, problemele reale ale convieții dintre populație și urs—inclusiv prevenția atacurilor, protejarea habitat-ului și implicarea comunităților locale—sunt ignorate în favoarea unui discurs polarizant. ONG-urile cer unei responsabilitate instituțională mai mare și o abordare științifică a situației, în loc de simplă demonizare a animalului.
IHobbes spune:
Diagnostic politic: Disputa reflectă o fisură între agendele conservației de mediu (susținute de ONG) și retorica de securitate publică a statului. În contextul electoral și de guvernanță, aceasta evidențiază slaba capacitate instituțională de a formula politici coezive în domenii tehnice, precum și fragmentarea discursului public pe liniile competiției ideologice și electorale. Statul român aparține categoriei autorităților cu credibilitate redusă în implementare, fapt ce amplifică neîncrederea și mobilizarea societății civile.