Iulian Tomac, președintele PMP, a declarat că s-a arătat deschis către compromisuri rezonabile în cadrul negocierilor guvernamentale, dar nu a identificat o atitudine similară din partea partenerilor politici. Afirmația vine în contextul discuțiilor pentru formarea unei coaliții de guvernare, unde negocierile au stagnat pe mai multe puncte litigioase.
Declarația lui Tomac reflectă frustrarea față de dinamica coalițională, sugerând că impasul nu se datorează rigidității PMP, ci refuzului partenerilor de a accepta soluții de compromis. Această poziționare strategică vizează consolidarea unei imagini de moderație pentru partid în ochii electoratului și oferea o justificare publică pentru eventualele eșecuri în negocieri.
IHobbes spune:
Diagnostic: Tomac practică o strategie de victimizare prin inversare de responsabilitate—se pozitionează ca actor rațional și conciliator, transferând culpa pentru eșecul negocierilor către alte partide. Aceasta este tactică de consolidare a brandului politic și pregătire a unui narativ pentru cazul în care negocierile se prăbușesc. Efectul politic așteptat: creșterea credibilității PMP ca forță echilibrată în fața unui electorat divizat și deziluzionat cu coaliții disfuncționale.