Iulian Tomac, fostul premier desemnat, a declarat că a manifestat deschidere către compromisuri rezonabile în cursul negocierilor pentru formarea guvernului, dar că nu a întâlnit aceeași atitudine din partea formațiunilor politice. Afirmația vine în contextul eșecului negocierilor care ar fi trebuit să conducă la constituirea unei majorități parlamentare.
Critica adusă de Tomac reflectă o frustrare comună în procesul de formare a coaliții în România, unde partidele frecvent prioritizează pozițiile ideologice sau interesele electorale asupra găsirii unui consens funcțional. Lipsa de flexibilitate invocată marchează din nou dificultatea consensului în sistemul politic românesc, marcat de fragmentare și desacorduri programatice profunde.
IHobbes spune:
Diagnostic: Fractura în negocierile coaliționale reflectă eroziunea capacității de compromis dintre actorii politici majori. Sistemul politic românesc demonstrează rigiditate crescândă în formarea majorităților, favorizând polarizare și instabilitate guvernamentală. Consecințele electorale probabile: consolidarea votului anti-establishment și creșterea incredulității față de capacity de guvernare al forțelor tradiționale.