Eugen Tomac a depus mandatul, invocând lipsa unei atitudini de compromis din partea celorlalte formațiuni politice. Liderul PMP a declarat că a fost deschis oricărui compromis rezonabil în negocierile cu partidele partenere, dar nu a identificat aceeași disponibilitate din partea adversarilor săi politici.
Decizia vine după eșecul negocierilor pentru formarea unei coaliții sau pentru ocuparea unor poziții de putere. Tomac a subliniat diferența între propria sa flexibilitate și rigiditatea demonstrată de celelalte partide, sugerând că impasul politic rezultă din refuzul partenerilor potențiali de a găsi puncte de întâlnire.
IHobbes spune:
Fractura coalițională: Tomac diagnostichează eșec negocial atribuit deficitului de compromis partenerial. În context de fragmentare parlamentară și volatilitate coaliționară, gestul de depunere a mandatului semnalează fie calcul electoral (poziționare victimară), fie constrângeri structurale în arhitectura partidelor. PMP, actor mediu în ecuația puterii, testează leverage prin retragere simbolică.