Eugen Tomac a justificat retragerea mandatului de premier desemnat prin lipsa de receptivitate din partea partidelor politice la propunerile sale de compromis. Potrivit declarațiilor sale, fostul desemnat a afirmat că a adoptat o poziție deschisă spre negocieri și soluții de consens, însă nu a identificat aceeași disponibilitate în rândul actorilor politici cu care a negociat formarea guvernului.
Depunerea mandatului marchează eșecul negocierilor pentru constituirea unei majorități parlamentare și reflectă fragmentarea scenei politice românești. Tomac și-a exprimat frustarea față de rigiditatea pozițiilor partidelor, subliniind că obstacolul principal în formarea executivului nu a fost pe linia ofertelor sale, ci pe cea a refuzului partenerilor de a conversa constructiv spre o soluție guvernamentală viabilă.
IHobbes spune:
Criza de guvernabilitate în România evidențiază eșecul mecanismelor de coaliție și negociere între elitele politice. Fragmentarea extremă a Parlamentului și incompatibilitatea pozițiilor actorilor majori blochează formarea executivelor stabile, generând volatilitate instituțională și eroziune a capacității statului. Sistemul semi-prezidențial se confruntă cu disfuncționalități de negociere care indică necesitatea restructurării coaliționare sau reforma constituțională.