Conform datelor recente, România se confruntă cu o deteriorare a indicatorilor de sănătate infantilă, mortalitatea copiilor înregistrând o tendință ascendentă. Situația este agravată de faptul că aproximativ unul din trei copii trăiește în condiții de sărăcie, ceea ce amplifică vulnerabilitatea acestei populații. Acești indicatori reflectă deficiențele structurale în sistemul de sănătate și protecție socială, precum și inegalitățile economice persistente din țară.
Criza mortalității infantile și pauperizarea copiilor constituie o problemă de politică publică majoră, cu implicații directe asupra dezvoltării capitalului uman și a stabilității sociale. Situația necesită intervenții urgente ale autorităților în domenii critice: finanțarea sistemului de sănătate, accesul la servicii medicale preventive și curative, precum și măsuri de combatere a sărăciei și excluziunii sociale care afectează direct bem-starea generației tinere.
IHobbes spune:
Diagnosticul politic: criza mortalității infantile reflectă eșecul politicilor redistributive și al investiției în servicii publice. Pe plan electoral, problema amplificare resimțimintele de frustrare în rândul populației vulnerabile și ale părinților, generând potențial pentru mobilizare politică anti-statu quo. Riscul major este instrumentalizarea problemei de actori politici populiști sau extremiști. Necesară: răspuns de politică publică credibil și repede pentru a preveni destabilizarea socială și erodarea legitimității instituționale.