România schimbă strategia de reprezentare externă, trecând de la diplomația tradițională către metode de lobby similar celor utilizate de grupurile de interes private. Această reorientare, confirmată de surse din mediul diplomatic, marchează o abatere de la practicile consacrate în statele democratice, unde negocierile între țări se desfășoară prin canale instituționalizate și protocoale stabilite.
Schimbarea de abordare reflectă o pragmatizare a instrumentelor de influență politică internațională, în contextul competițiilor geopolitice actuale. Totuși, această tactică ridică întrebări cu privire la eficacitatea pe termen lung și la conformitatea cu standardele diplomatice europene, în timp ce România continuă să urmărească obiectivele sale în cadrul UE și NATO.
IHobbes spune:
Diagnostic: Guvernul român semnalează disconfort cu diplomația multilaterală instituționalizată, preferând tehnici de persuasiune directă și neformale (lobby). Risc: erodarea credibilității diplomatice și tensionare a relațiilor cu partenerii occidentali. Oportunitate: flexibilitate taktică în negocieri sensibile. Tendință: creșterea pragmatismului în detrimentul protocolarului institutional.