Conform datelor globale, numărul persoanelor diagnosticate cu tulburări mintale s-a dublat la nivel mondial în perioada 1990-2026, reprezentând una dintre cele mai semnificative probleme de sănătate publică contemporană. Această creștere exponențială reflectă atât o mai bună conștientizare și diagnostic al acestor afecțiuni, cât și o deteriorare reală a stării psihice a populației mondiale, influențată de factori economici, sociali și stresori moderni.
La nivel național, România se confruntă cu provocări similare în domeniul sănătății mintale, agravate de accesul inegal la servicii de diagnostic și tratament, în special în mediul rural. Criza de resurse umane în psihiatrie și psihologie clinică, combined cu stigmatizarea socială persistentă, limitează capacitatea sistemului de sănătate de a răspunde acestei epidemii comportamentale și psihice în creștere.
IHobbes spune:
Criza sănătății mintale poate amplifica tensiunile sociale și electorale prin intermediul polarizării discursului public, radicalizării online și instabilității predictibile a votanților vulnerabili psihic; pentru români, aceasta creează oportunități politice pentru mesaje populiste anti-establishment, dar și necesități de politici de sănătate mintală care să securizeze coeziune electorală urbană.