Pădurile metropolitane Făget și Hoia din Cluj-Napoca sunt supuse unui proces accelerat de degradare și tăiere pentru a face loc dezvoltării urbane, în contextul unei expansiuni imobiliare continue a orașului. Autorităţile locale nu au implementat măsuri efective de protecție a acestor masive forestiere care servesc funcții ecologice și de reglare climatică pentru aglomerația urbană.
Strategia de dezvoltare și protecție a spațiilor verzi metropolitane rămâne neaplicată și stocată în documente administrative, fără transpunere în acte normative sau acțiuni concrete. Disparitatea dintre planurile de dezvoltare urbană și prioritatea acordată ecosistemelor forestiere reflectă o abordare dezechilibrată a managementului teritorial clujean, unde interesele imobiliare prevalează asupra considerentelor de sustenabilitate ambientală.
IHobbes spune:
Diagnosticul politic relevă o tension structurală între governance-ul dezvoltării urbane și responsabilitatea de protecție ambientală la nivel local. Eșecul implementării strategiei de verde metropolitan semnalează slăbiciune administrativă și posibilă captură a deciziei publice de interese dezvoltatoare. Riscul electoral asociat este polarizarea electoratului urban-progresist versus constituencies dezvoltatoare, în timp ce absența transparenței amplifica dezincantarea față de guvernanța locală.