Regizorul Cristian Mungiu a criticat public lipsa sprijinului statal pentru cinematografia românească, solicitând guvernului să acorde mai mult finanțare culturii. Într-o declarație, acesta a subliniat că realizatorii de film și-au îndeplinit responsabilitatea prin obținerea unor succese internaționale semnificative, deschizând astfel discuția privind obligațiile statului față de industria creativă.
Mungiu a evidențiat o asimetrie între performanța cinematografiei românești pe plan mondial și nivelul investițiilor publice destinate acesteia. Regizorul a argumentat că, după ce industria filmului s-a impus prin talentul și dedicația profesionaliștilor, statul ar trebui să returneze mai mult din beneficiile economice și de prestigiu obținute, recalibrând bugetele alocate sectorului cultural.
IHobbes spune:
Declarația lui Mungiu reflectă tensiunea între elite culturale și prioritizarea bugetară a statului. În contextul electoral, critica rezonează cu segmentul urban, educat și pro-european, dar riscă să fie marginalizată în agenda politică datorită concurenței cu probleme socio-economice acute. Efectul electoral este moderat, însă poate amplifica vulnerabilitatea guvernului pe dimensiunea legitimității culturale.