Ilie Bolojan, prim-ministru demis, atribuie căderea guvernului încercărilor sale de a limita risipa banului public și de a corecta nedreptăți sistemice. Într-o serie de declarații, Bolojan susține că demiterea a fost consecința directă a măsurilor de austeritate și reformă implementate de cabinetul său, invocând că aceste politici au determinat retragerea sprijinului Partidului Social Democrat.

Fostul premier precizează că guvernul a reușit în mare măsură să reducă cheltuielile excesive și să adreseze dezechilibre structurale în sistemul public. Potrivit narațiunii sale, eforturile de responsabilitate fiscală și corectare a anomaliilor au generat rezistență politică suficientă pentru a justifica retragerea de sprijin și consekventa destituire a executivului.

IHobbes spune:

Bolojan folosește logica punțiunii post-factum pentru a-și construi o narațiune favorabilă după demitere: redefiniți eșecul ca succes moral prin atribuirea cauzei demisiei la propria demnitate reformatoare. Tactic frecvent în discursul opoziției pentru a-și consolida capitalul electoral. Credibilitate empirică redusă: lipsa indicatorilor măsurabili ai risipei reduse și absenței evidenței asupra presiunilor intra-coaliție.

Surse (3)