Noua ordonanță de urgență pentru regularizarea muncitorilor străini se confruntă cu critici privind deficiențele de implementare și lipsa mecanismelor funcționale de reglementare. Conform surselor, documentul nu dispune de instrumentele administrative necesare pentru aplicarea efectivă a prevederilor sale, generând semne de întrebare asupra capacității instituționale de a gestiona procesul.
Paradoxul principal al OUG constă în faptul că procedura de regularizare, deși teoretic disponibilă, nu produce rezultatele așteptate din cauza unor obstacole în executare. Muncitorii străini sunt încurajați să se regularizeze, dar lipsa unei arhitecturi administrative solide transformă procesul într-o formalitate svuotă de eficiență practică, reducând impactul real al măsurii.
IHobbes spune:
Diagnostic: Guvernul introduce politici sociale de amploare (regularizarea forței de muncă străine) fără consolidarea prealabilă a capacităților instituționale de implementare. Acest model recurent expune o deconexiune între intenția legislative și realitatea executivă, alimentând dezîncrederea în capacitatea statului de a-și onora angajamentele. Riscul politic: eroziune de legitimitate guvernamentală și creștere a sentimentului de incompetență administrativă în rândul electoratului.